Dreptul la propria rutină 07/06/2009
Posted by soldatulluimakine in Stricat fiind....add a comment
Fiecare e unic;
fiecare e banal în felul său.
(în mulţime)
sunt căpitan pe-un vas al nimănui… îmi beau tăria şi-mi trece
tot răul de mare, de voi, de nevoi
şi mă înec…
(apa era o cucerire şi aerul esenţa unui foc…)
iar eu am dat de pământ; halal pământ.
Comunicare telefonică 04/06/2009
Posted by soldatulluimakine in Stricat fiind....add a comment
Vorbe în vânt
şi-atât; rupem o vrajă în noi
şi ne gândim unul la chipul celuilalt;
ducem obrazul la piept, făcând pantomima perfectă
bunului-simţ, curajului, sincerităţii şi ispitei
ne închinăm în faţa modestiei,
dar n-o băgăm în seamă (e prea bătrână, demodată
ar spune unii pe la colţuri, dar şi pe inculţi îi tratăm
cu-aceeaşi nebăgare în seamă). Continuăm conversaţia brutal
dar de ce nu? (dar de ce da?) Ne plictisim de-atâtea argumente
la-ndemână… schimbăm subiectul
şi gata.
Al doilea semn 19/05/2009
Posted by soldatulluimakine in Stricat fiind....add a comment
Al doilea semn
de carte
ne ţine(m) declarativ de urât
până apar nişte prieteni mai buni
de citit mai departe.
Mă-ntrebi pe ce lume trăiesc 19/05/2009
Posted by soldatulluimakine in Stricat fiind....add a comment
-Eşti slab, îmi zici.
-Am scris uscat.
Mai subţire decât paiul din ochii vecinului,
mai subţire decât acul din carul cu fân. Unii spun
că asemenea aspecte nu contează, alţii au ajuns să viseze
“mărimea fontului – 12, fără italice, neîmboldat”…
e bun şi scrisul uscat; litera îşi trăieşte cerneala
până la capăt, arsă odată cu hârtia uitată-ntr-un plic
sau într-o carte
sau în lacrimi.
